Nu ma uita ( Kary's world )

Eu sunt cine esti chiar tu sau poate sunt un el sau o ea aruncata la intamplare in univers. Cine sunt nu opresc sa ma intreb si ma caut printre clipe de viata in ravna de zi cu zi in care incerc sa cresc. Eu sunt cea care are aripi sa zboare si cea care singura si le frange atunci cand pentru altii momentul nu a fost foarte bine ales.

Cine suntem oare sau de ce suntem nu vom inceta sa aflam niciodata pentru ca in fiecare secunda de viata ne redescoperim si invatam ceva nou astfel incat eul personal se formeaza si ajusteaza cu fiecare intamplare si moment de viata.

Eu nu sunt ceea ce ai vrea tu sa fiu dar sunt cu siguranta produsul propriilor mele fapte, propriei greseli sau actiuni bune. Eu sunt faptura adusa pe lume sa inseninez viata altora si sa'mi conturez caracterul si sufletul astfel incat candva sa pot eu insumi darui o alta viata. Eu sunt la fel ca tine departe de ceea ce inseamna inima ta dar aproape de generalul fiintei umane.

Cine sunt eu? Eu sunt raspunsul ce doresti sa'l afli si nu minciuna ce ti'o faureste mintea ta...Eu sunt un om!

Eu sunt fila de poveste...

Trece vremea, norii ii sufla vantul in departari, ploile se usuca sub raze de soare, lumina proaspata invadeaza sufletele si cu toate astea goluri pline de nimic apasa greu pe inimile noastre. Parca in loc sa ne trezim la viata ne ingropam in nostalgii si doruri in oftari si suspine in tristeti fara vlaga si fara substanta. Adormim iarna uitand de toate si lasam un strop de speranta pentru vara cand juram sa ne dam sansa de a fi mai fericiti de a ne bucura mai mult de viata. Dar uitam si invocam scuza unei nelinisti constiente tragand de timp si alergand sa ne ascundem iara in culcusul iernii in hibernare...

Ne zambesc magnoliile iar parfumul trandafirilor ne inspira pret de cateva secunde sa meditam la pagina ce am vrea sa o intoarcem dar pe care inca nu avem curaj sa o preschimbam. Ne trezim cand e ziua noastra si intr'un pahar de cosmopolitan si parfum de femeie ne varsam tot amarul din suflet lasand usoare regrete sa zburde libere printre noi. Culori, raze de soare, pomi frumos parfumati ar vrea sa smulga o dorinta de speranta si sa nasca in noi iubirea de nou si nostalgia senina a amintirii uitate dar grabim pasii si trecem nesimtitori...

Eu stau si il privesc pe batranul prieten, am suflat vantul spre soare ca sa'i usuce lacrimile, i'am hranit ranile sangerande cu cantec de porumbel si atunci cand am stins lumanarea am tipat dorinta: Sa'i mai vad si anul asta florile gingase de cais parfumat!
Si vara ma inunda si muscatura abia simtita a unei gaze din floarea ce atarna sub ureche imi zgaltaie un hohot de ras si ma bucur si ma scald in lumina si ma agat si astazi de acest anotimp sadind in mine speranta ca vremea va trece ca timpul va fi castigat ca noul va aduce fericire iar vechiul va ramane bijuterie in suflet neuitat...

A fost o vreme cand zambetul strengar ar fi ucis orice tentativa de scut impotriva mea...A fost o vreme cand pentru un cuvant fara rost as fi plecat departe si as fi uitat de gura care l'a rostit. A fost o vreme si a trecut asa cum trece timpul necrutator cu rana careia ii lasa cicatricea...

L'am privit azi fara zambetul de ieri si o parere de rau s'a revarsat pentru efectul nedorit ce l'ai avut asupra mea. Sa ma inteleg pe mine sau sa incerc sa'ti caut scuze tie. A fost o vreme cand nu as fi inteles nimic si nu as fi uitat greseala fie ea chiar doar a mea, a fost o vreme demult apusa careia acum nu'i gasesc radacini intr'o speranta de un azi rasarit fara umbre...

A fost o vreme cand nu m'as fi uitat in urma si as fi adunat toata mandria si cu privirea sus chiar si cu sufletul plangand as fi fugit departe...Departe de durere si de parere de rau, departe de un sens in care nu ma regasesc dar aproape de mine, aproape de propriul meu egoism hranit din mandrie.

Este acum vremea cand imi dau seama ca inca cresc ca inca dependenta sta agatata de mine si eu sunt inca prinsa in capcana ei. Si nu uit vremea cand fara sa ne dam seama am ranit adanc ce am iubit si nu uit ca eu cu mandrie razbun greseala aducand ploi fie ele chiar si dupa soare sau inainte de curcubee si as vrea sa ma prinda timpul in lantul slabiciunilor si sa ma invaluie in coma nestiintei si sa uit...

A fost o vreme cand am invatat ca samburele si substanta eului e mai presus de iertare...

Kary, scrii asa frumos. Eu nu prea stiu ce as putea comenta, dar imi face placere sa te citesc.

Cocktail